Sa resuscitezi cu lacrimile curgandu-ti si sa POTI sa faci asta!

Povestea Roxanei de astazi nu are nevoie de introduceri sau precizari suplimentare.

“De fiecare data cand merg in parcul de la Sala Palatului, imi amintesc de domnul pe care l-am resuscitat si care, dupa interventia ulterioara a serviciilor de urgenta, a plecat cu puls la spital.

De fiecare data, cand trec pe Kogalniceanu, pe la Enel, pe la coaforul de la Plaza, pe la Piata Romana, si prin multe alte locuri imi amintesc de cazuri la am participat pentru resuscitare sau alte manevre de prim ajutor.

Oare de azi incolo cum va FI? De fiecare data cand voi ajunge acasa, imi voi aminti de doamna aceasta?


Astazi, o tanara doamna a intrat in STOP CARDIO RESPIRATOR cu mine langa ea… la INTRAREA blocului meu.

O alta zi grea, cu lacrimi inghitite sec. Maini tremurande. Dureri musculare. Buze muscate in linistea asteptarii unui semn bun de pacient. Cu frustrarea ca a iar murit cineva langa mine, vorbind cu mine…

Dar e greul acela care pastreaza multumirea ca ai fost acolo in primul minut – eram acasa cand a intrat alarma Exista Un Erou si am coborat in cateva secunde.
Multumirea ca ai stiut ce sa faci si ai acordat maxim se sanse.
Ca ai linistit si tinut de mana un om, inainte sa moara.
Ca ai stiut sa ceri re-apelare la 112 si ai stiut sa ceri la coordonare, sa explici ca persoana se decompenseaza si ca trebuie urgentat primul ajutor pentru ca probabil urmeaza stop.
Ca ai stiu sa recunosti instalarea stopului cardio-respirator si sa incepi manevrele de resuscitare.
Ca apoi, cu ajutorul echipajului urgentat, s-a adminstrat soc in primele 5 minute de la instalarea STOPULUI (defibrilare precoce).

N-a fost sa fie. Si e greu. Mi-e greu azi. Dar voi continua. Putea sa fie. Ar fi putut sa traiasca. A avut toate sansele, un voluntar si ulterior 2 echipaje de prim ajutor.

Ganditi-va ca poate era bunica/matusa sau oricine cineva apropriat (doamna de azi avea… 40 de ani). Ar fi putut trai pentru ca a beneficiat din prima clipa de suportul unui voluntar instruit.

INVATATI VA ROG, ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR. Azi, ar fi putut sa fie si altfel…”

Multumim, Roxana!

Sa resuscitezi cu lacrimile curgandu-ti si sa POTI sa faci asta!

Distribuie pe:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Scopul

ASSB isi propune promovarea permanenta a educatiei medicale in domeniul medical, precum cel al acordarii primului ajutor si in situatii de urgenta prin participarea la conferinte, seminare si evenimente de specialitate medicala, prin colaborari cu diverse entitati si personalitati calificate din punct de vedere medical si didactic.

Scopul ASSB consta, de asemenea, in crearea unui cadru propice dezvoltarii si sustinerii activitatilor legate de salvarea vietilor omenesti, organizarea de dezbateri la nivel local, national si international, workshop-uri pe tema acordarii primului ajutor, toate avand ca finalitate educatia medicala in situatii de urgenta, dezvoltarea continua in acest domeniu precum si imbunatatirea tehnicilor de acordare a ajutorului si de salvare a vietilor omenesti.

In plus, ASSB participa prin actiuni de voluntariat la realizarea demersurilor necesare acordarii ajutorului in materia asistentei sociale, respectiv persoanelor varstnice sau bolnave, acelora care nu se pot ingriji singure, femeilor exploatate sexual, victimelor dezastrelor si, in general, tuturor celor aflati in nevoie, enumerarea nefiind exhaustiva.